slújbă f., pl. e (vsl. služĭba, bg. rus. služba). Serviciŭ, muncă împlinită: am sfirșit slujba pe ziŭa de azĭ. Funcțiune: a umbla după (a intra în, a pune în) slujbă. Serviciŭ, ramură administrativă (Vechĭ): slujba oĭerituluĭ. Serviciŭ divin: cînd se face slujba la biserică. Fam. Slujba-ĭ slujbă, și drujba-ĭ drujbă, una-ĭ serviciu, alta prietenia. – Dim. -uliță, -ușoară, pl. e.