slugărnicie definitie

10 definiții pentru slugărnicie

SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. 1. Atitudine de lingușire față de oamenii de la care se primesc sau se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. După ce și-a sleit tot repertoriul... de ochi dulci și de slugărnicii smerite, cînd vede că nu i se trec, recurge la a doua serie de mijloace. VLAHUȚĂ, O. A. 200. 2. (Rar) Faptul de a se servi de slugi. Urăsc slugărnicia. M-am deprins să fiu propriul meu servitor. BART, E. 174.
slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile
slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile
SLUGĂRNICÍE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)
SLUGĂRNICÍE ~i f. Atitudine a celui care este slugarnic; servilism. [G.-D. slugărniciei] /slugarnic + suf. ~ie
slugărnicie f. servilism.
slugărnicíe f. Defav. Servilizm.
SLUGĂRNICIE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)

slugărnicie dex

Intrare: slugărnicie
slugărnicie substantiv feminin