Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru slugărnicie

SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. Atitudine de lingușire în raporturile cu oamenii de la care se primesc sau de la care se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. – Slugarnic + suf. -ie.
SLUGĂRNICÍE, slugărnicii, s. f. 1. Atitudine de lingușire față de oamenii de la care se primesc sau se așteaptă avantaje materiale; servilism, ploconeală. După ce și-a sleit tot repertoriul... de ochi dulci și de slugărnicii smerite, cînd vede că nu i se trec, recurge la a doua serie de mijloace. VLAHUȚĂ, O. A. 200. 2. (Rar) Faptul de a se servi de slugi. Urăsc slugărnicia. M-am deprins să fiu propriul meu servitor. BART, E. 174.
slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile
slugărnicíe s. f., art. slugărnicía, g.-d. art. slugărnicíei; pl. slugărnicíi, art. slugărnicíile
SLUGĂRNICÍE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)
SLUGĂRNICÍE ~i f. Atitudine a celui care este slugarnic; servilism. [G.-D. slugărniciei] /slugarnic + suf. ~ie
slugărnicie f. servilism.
slugărnicíe f. Defav. Servilizm.
SLUGĂRNICIE s. servilism, (livr.) obsecviozitate, (rar) servilitate, (înv.) slugăreală, slugărie, slugărit. (~ unei persoane față de șefi.)

slugărnicie definitie

slugărnicie dex

Intrare: slugărnicie
slugărnicie substantiv feminin