SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (înv. „slugă” < bg.) + suf. -esc.

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).

SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. (Rar) De slugă, al slugilor. – Slugar (Înv. „slugă” < bg. ) + suf. -esc.

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili. 2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din slugar (înv. „slugă” < bg.).

SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești, adj. De slugă, al slugilor. Intrați în casă; unii dintre voi druguiți (= sprijiniți cu drugi) ușa slugărească, grămădiți pe ea lemne, lăzi, dulapuri și ce găsiți. GALACTION, O. I 52.

SLUGĂRÍ, slugăresc, vb. IV. 1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpîn; a argăți, a sluji. Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6. Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13. N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28. ♦ Fig. A fi servil față de cineva; a se umili. Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74. 2. Tranz. A servi pe cineva, stînd în preajma lui, executîndu-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele. N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20. Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12. Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163.

slugărésc (rar) adj. m., f. slugăreáscă; pl. m. și f. slugăréști

slugărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 să slugăreáscă

slugărésc adj. m., f. slugăreáscă; pl. m. și f. slugăréști

slugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugăreáscă

SLUGĂRÉSC adj. v. servil, slugarnic, supus, umil.

SLUGĂRÍ vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)

SLUGĂRÍ vb. v. servi, sluji.

SLUGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru slugi; propriu slugilor. /slugar + suf. ~esc

A SLUGĂRÍ ~ésc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări

slugăresc a. de slugă.

slugărì v. a fi slugă: nu știe a slugări AL.

1) slugărésc, -eáscă adj. (d. slugă). Rar. De slugă.

2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.

slugăresc adj. v. SERVIL. SLUGARNIC. SUPUS. UMIL.

SLUGĂRI vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!)

slugări vb. v. SERVI. SLUJI.