22 definiții pentru slugăresc
SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești,
adj. (Rar) De slugă, al slugilor. –
Slugar (
înv. „slugă” <
bg.) +
suf. -esc.
SLUGĂRÍ, slugăresc,
vb. IV.
1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦
Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili.
2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din
slugar (
înv. „slugă” <
bg.).
SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești,
adj. (Rar) De slugă, al slugilor. –
Slugar (
Înv. „slugă” <
bg. ) +
suf. -esc.
SLUGĂRÍ, slugăresc,
vb. IV.
1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpân; a argăți, a sluji, a slugărnici. ♦
Fig. A fi servil față de cineva; a se înjosi, a se umili.
2. Tranz. A servi pe cineva, stând în preajma lui (executându-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele); a fi la discreția cuiva. – Din
slugar (
înv. „slugă” <
bg.).
SLUGĂRÉSC, -EÁSCĂ, slugărești,
adj. De slugă, al slugilor. Intrați în casă; unii dintre voi druguiți (= sprijiniți cu drugi) ușa slugărească, grămădiți pe ea lemne, lăzi, dulapuri și ce găsiți. GALACTION, O. I 52.
SLUGĂRÍ, slugăresc,
vb. IV.
1. Intranz. A munci ca slugă la un stăpîn; a argăți, a sluji. Își luaseră lumea în cap de mici, slugăriseră pe la stăpîni. STANCU, D. 6.
Se pomenise de mic copil fără părinți și slugărise pe la străini. SANDU-ALDEA, U. P. 13. N-o putea uita pe baba la care intrase să slugărească trei ani. CARAGIALE, O. III 28. ♦
Fig. A fi servil față de cineva; a se umili. Această-a noastră țară nu știe-a slugări. ALECSANDRI, T. II 74.
2. Tranz. A servi pe cineva, stînd în preajma lui, executîndu-i cu umilință ordinele, împlinindu-i dorințele. N-ai fost vrednic să-ți găsești o nevastă... de-am rămas să te slugăresc eu, femeie bătrînă și slabă. C. PETRESCU, R. DR. 20. Nevastă-sa... îl slugărea ca o roabă. M. I. CARAGIALE, C. 12. Lăsai mica să mai crească, Pe părinți să slugărească. ȘEZ. VII 163.
slugărésc (rar)
adj. m.,
f. slugăreáscă;
pl. m. și
f. slugăréști
slugărí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. slugărésc,
imperf. 3
sg. slugăreá;
conj. prez. 3 să slugăreáscă
slugărésc adj. m., f. slugăreáscă; pl. m. și f. slugăréști slugărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. slugărésc, imperf. 3 sg. slugăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. slugăreáscă SLUGĂRÉSC adj. v. servil, slugarnic, supus, umil. SLUGĂRÍ vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!) SLUGĂRÍ vb. v. servi, sluji. SLUGĂRÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru slugi; propriu slugilor. /slugar + suf. ~esc A SLUGĂRÍ ~ésc v. A SLUGĂRNICI. /slugă + suf. ~ări slugărì v. a fi slugă: nu știe a slugări AL.
1) slugărésc, -eáscă adj. (d. slugă). Rar. De slugă.
2) slugărésc v. tr. (d. slugă sau bg. slugar, slugă). Defav. Servesc un om uricĭos orĭ care nu merită serviciĭ: m’am săturat de cînd vă tot slugăresc. V. intr. Trăĭesc ca slugă păcătoasă orĭ la stăpînĭ păcătoșĭ: slugărise mulțĭ anĭ.
slugăresc adj. v. SERVIL. SLUGARNIC. SUPUS. UMIL. SLUGĂRI vb. a slugărnici. (Mult l-a mai ~!) slugări vb. v. SERVI. SLUJI. Slugăresc dex online | sinonim
Slugăresc definitie
Intrare: slugări
slugări verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a