SLOMNÍ, slomnesc, vb. IV. 1. Tranz. A rosti vorbele cu oarecare greutate; a îngăima. Bolborosi cîteva cuvinte nedeslușite; mușcă în vînt cu gingiile albe și izbuti să slomnească: Nu te uita... închide ochii. DELAVRANCEA, H. T. 42. 2. Intranz. (Despre lumini, culori) A se ivi (încet, cu greutate), a apărea, a se arăta; a miji. În umerii obrajilor slomnea acea roșeață veștedă a ofticoșilor. VLAHUȚĂ, N. 150. Departe, dinspre curmătura Oltețului, slomnește pe poalele cerului lumina albă a zorilor. id., la TDRG. ◊ (Prin analogie) Un surîs îi slomni în ochii săi. DELAVRANCEA, S. 115.