slóbod, -ă adj. (bg. sloboden, liber; rus. svobodnyĭ, vsl. svobodĭ, liber, svoboda, libertate, d. svoĭ, al săŭ; ung. szabad. V. nesăbăduit). Liber, nelegat, neîmpedecat: om (animal, popor) slobod, mînă slobodă, roată slobodă. Slobod la gură, harbăd, îndrăzneț la vorbă, care nu tine secretu. Slobod la mînă, darnic, generos și (iron.) bătăuș. Cu sloboda, fără bagaj: dac’aŭ fi cu sloboda te-aș pofti ca să dormĭ la mine (Panf., VR 1922, 6, 388). Prov. Foaĭe verde lobodă, gura lumiĭ slobodă, gura lumiĭ nu lasă nimic necalomniat. A avea slobod, a avea voĭe (ChN. 2, 63). Adv. în mod slobod.