SLAVONÉSC, -EÁSCĂ, slavonești, adj. (Înv.) Slavon (2). – Slavon + suf. -esc.

SLAVONÉSC, -EÁSCĂ, slavonești, adj. Slavon (2). – Slavon + suf. -esc.

SLAVONÉSC, -EÁSCĂ, slavonești, adj. Slavon1.

slavonésc (înv.) adj. m., f. slavoneáscă; pl. m. și f. slavonéști

slavonésc adj. m., f. slavoneáscă; pl. m. și f. slavonéști

SLAVONÉSC adj. 1. slav, slavon, (livr.) slavic. (Populații ~.) 2. slavon, (înv.) sârbesc, slovenesc. (Text, document ~.)

SLAVONÉSC adj. v. chirilic.

SLAVONÉSC ~eáscă (~éști) Care este caracteristic pentru slavoni; propriu slavonilor. /slavon + suf. ~esc

slavonesc a. scris în slavonă: cărți slavonești.

*paleoslávic, -ă adj. (d. paleoslav). Al vechilor Slavĭ: limba paleoslavică (mama limbilor slavice). Adv. A vorbi paleoslavic. – Se zice și slavonesc, slovenesc, ca adv. slavonește, slovenește.

slavonésc, -eáscă adj. Al Slavonilor (de azĭ saŭ din vechime). Limba slavonească (slovenească saŭ paleoslavică), vechea limbă bisericească a Slavilor meridionalĭ din seculu IX, în care Metodiŭ și Ciril au tradus Biblia.

SLAVONESC adj. 1. slav, slavon, (livr.) slavic. (Populații ~.) 2. slavon, (înv.) sîrbesc, slovenesc. (Text, document ~.)

slavonesc adj. v. CHIRILIC.