SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.

SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle.

SITÚLĂ, situle, s. f. (Latinism rar) Vas cu toartă pentru scos apă. Căldărușa sau situla bucovineană. ODOBESCU, S. II 192.

sitúlă (rar) s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle

sitúlă s. f., g.-d. art. sitúlei; pl. sitúle

SITÚLĂ s.f. (Arheol.) Vas de metal de forma unei găleți moderne, prevăzut cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. [< lat. situla].

SITÚLĂ s. f. (arheol.) vas de metal, ca o căldărușă tronconică, cu o toartă mobilă deasupra și folosit la scos apă. (< lat. situla)