SITIȘOÁRĂ, sitișoare, s. f. Diminutiv al lui sită; sitiță. – Sită + suf. -ișoară.

SITIȘOÁRĂ, sitișoare, s. f. Diminutiv al lui sită; sitiță. – Sită + suf. -ișoară.

SITIȘOÁRĂ, sitișoare, s. f. Diminutiv al lui sită. Să mi-o cerni în sitișoară, S-o frămînți În lăcrămioare. TEODORESCU, P. P. 676.

sitișoáră s. f., g.-d. art. sitișoárei; pl. sitișoáre

sitișoáră s. f., g.-d. art. sitișoárei; pl. sitișoáre

SITIȘOÁRĂ s. (reg.) sitică, sitișcă.

SITIȘOARĂ s. (reg.) sitică, sitișcă.