sítă (-te), s. f. – Ciur, dîrmon. – Mr. sită. Sl. (bg., sb., cr., slov., pol., rus.) sito (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 345; Meyer, Neugr. St., II, 58; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Conev 64), cf. ngr. σίτα, calabr. sita. – Der. sitar, s. m. (meseriaș care face site), cf. sb., cr., slov. sitar; sitișcă, s. f. (strecurătoare).