Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 797415:

*sintéză f., pl. e (vgr. sýn-thesis, d. sýn, împreună, și thésis, pozițiune. V. teză). Metoda care procede de la simplu la compus, de la elemente la întreg, de la cauze la efect, de la principiĭ la rezultate. Generalizare, expunere sinoptică. Sinteză chimică, operațiune pin care se combină corpurile simple ca să formeze compuse saŭ corpurĭ compuse ca să formeze altele și maĭ compuse: sinteza apeĭ. V. analiză.

sinteză definitie

sinteză dex