Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 353585:

SINTÉZĂ ~e f. 1) Metodă de cercetare care constă în recompunerea obiectului din elementele în care a fost descompus acesta cu scopul cunoașterii diferitelor lui aspecte 2) Formare a unui întreg (material) din elemente. 3) Lucrare științifică care generalizează rezultatele esențiale ale unei probleme sau ale unei discipline. 4) chim. Preparare a unui compus din substanțe simple. [G.-D. sintezei] /<ngr. sinthesis, lat. sinthesis, fr. synthese, germ. Synthese

sinteză definitie

sinteză dex