Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sintagm─â

SINT├üGM─é, sintagme, s. f. Unitate semantico-sintactic─â stabil─â, format─â dintr-un grup de dou─â sau de mai multe cuvinte ├«ntre care exist─â raporturi de subordonare; p. ext. locu╚Ťiune; expresie. ÔÇô Din fr. syntagme.
SINT├üGM─é, sintagme, s. f. Unitate semantico-sintactic─â stabil─â, format─â dintr-un grup de dou─â sau mai multe cuvinte ├«ntre care exist─â raporturi de subordonare; p. ext. locu╚Ťiune; expresie. ÔÇô Din fr. syntagme.
SINT├üGM─é, sintagme, s. f. Unitate sintactic─â stabil─â, alc─âtuit─â dintr-unul sau mai multe cuvinte sau dintr-o locu╚Ťiune ╚Öi constituind o parte a unei propozi╚Ťii sau a unei fraze. ┬źA trage n─âdejde┬╗ este un exemplu de sintagm─â. Ôľş Prin ├«ns─â╚Öi existen╚Ťa lor, sintagmele s├«nt un element de stabilitate ├«n limb─â. GRAUR, F. L. 179.
sintágmă s. f., g.-d. art. sintágmei; pl. sintágme
sintágmă s. f., g.-d. art. sintágmei; pl. sintágme
SINT├üGM─é s.f. Unitate sintactic─â stabil─â, format─â din mai multe cuvinte sau dintr-o locu╚Ťiune, constituind o parte a unei propozi╚Ťii sau a unei fraze. [< fr. syntagme, cf. gr. syntagma].
SINTÁGMĂ s. f. unitate semantico-sintactică stabilă, din două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare. (< fr. syntagme)
SINT├üGM─é ~e f. lingv. 1) Ansamblu liniar de elemente ale limbii, apar╚Ťin├ónd unor clase diferite, care, ├«n actul vorbirii, se ├«mbin─â unul cu altul. 2) Unitate sintactic─â stabil─â alc─âtuit─â din dou─â sau mai multe cuvinte, ├«ntre care exist─â un raport de subordonare ╚Öi care constituie o parte a unei propozi╚Ťii sau a unei fraze. /<fr. syntagme, germ. Syntagma
SINT├üGM─é s. f. (< fr. syntagme, cf. gr. syntagma < syn ÔÇ×├«mpreun─âÔÇŁ + tagma ÔÇ×r├óndÔÇŁ, ÔÇ×╚ÖirÔÇŁ): unitatea semantico-sintactic─â stabil─â, format─â dintr-un grup de dou─â sau mai multe cuvinte ├«ntre care exist─â raporturi de subordonare (sintagmatice). Dou─â unit─â╚Ťi lingvistice sunt considerate ca apar╚Ťin├ónd aceleia╚Öi s. dac─â sunt de acela╚Öi tip. Sintagmaticul define╚Öte axa combin─ârilor de sunete, de morfeme, de cuvinte ├«n propozi╚Ťie. El se afl─â, ├«n text, ├«n raport de solidaritate indisolubil─â cu paradigmaticul (v. parad├şgm─â). S. se identific─â, ├«n mod obi╚Önuit, ├«n planul gramatical, cu un cuv├ónt compus (care are componentele nesudate), cu o locu╚Ťiune, cu o expresie sau o parte de propozi╚Ťie cu regentul ei: nalb─â mare, floare de col╚Ť, om de ╚Ötiin╚Ť─â, agent diplomatic, ministru de externe; b─âgare de seam─â, deschiz─âtor de drumuri; scos din cutie, cu s├ónge rece; a da ajutor, a-╚Öi lua r─âmas bun; e bine, e f─âr─â importan╚Ť─â; creang─â de cire╚Ö, merge la ╚Öcoal─â etc.

Sintagm─â dex online | sinonim

Sintagm─â definitie

Intrare: sintagm─â
sintagm─â substantiv feminin