sinonim a. și n. se zice de vorba ce are aproape aceeaș însemnare cu alta: ex. inel și verigă; adormì, aromì și ațipì. În principiu, nu există două vorbe absolut sinonime: întotdeauna o nuanță oarecare le deosebește una de alta. Limba română e bogată în sinonime cari exprimă o simplitate sau slăbiciune a inteligenței. Termenii corespunzători se pot clasa după noțiunile următoare: 1. simplitate firească, naivitate (budulac, găgăuță, haplea, nătăfleț, prost); 2. inteligență slabă ori degenerată (lepșit, nătâng, nătărău, neghiob, nerod); 3. imbecilitate completă (gogoman, hăbăuc, tont, zevzec); 4. ignoranță (năuc). Și această nomenclatură s’ar putea ușor spori prin adaosul epitetelor provinciale sau locale cum și a neologismelor corespunzătoare.