*síncopă f., pl. e (vgr. syg-kopé. V. apo-copă). Med. Leșin, perderea momentană a simțiriĭ și mișcăriĭ: a cădea în sincopă. Gram. Scoaterea uneĭ litere saŭ silabe din mijlocu cuvîntuluĭ, ca: mineralogie îld. mineralologie saŭ jumate îld. jumătate. Muz. Notă emisă pe un timp slab și continuată pe unu tare (figurată pin semnu ͡ sau ͝͝ ). – Fals -ópă (după fr.).