SINCÓPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcțiunii inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. V. colaps. Sincopă cardiacă. ◊ (Metaforic) Inima lucrurilor încetase de a mai bate și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase suflarea în pieptul uriaș al naturii. HOGAȘ, M. N. 165. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. (Lingv.) Căderea unei vocale neaccentuate sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvînt.