SIMBÓLIC, -Ă, (1) simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s. f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care servește de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificație simbolică (1); simbolistică. 3. S. f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale). 4. S. f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.

SIMBÓLIC, -Ă, (1) simbolici, -ce, adj., (2, 3, 4) s. f. 1. Adj. Care constituie un simbol (1); care are caracter de simbol, exprimat printr-un simbol, care servește de simbol; care nu are eficacitate sau valoare în sine, ci prin ceea ce simbolizează. 2. S. f. Ansamblu de simboluri; exprimare (a unor idei sau a unor sentimente) prin simboluri; semnificație simbolică (1); simbolistică. 3. S. f. Teorie generală asupra simbolurilor (în care noțiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale). 4. S. f. Ramură a teologiei consacrată studiului comparativ al simbolurilor de credință ale diferitelor confesiuni. – Din fr. symbolique, lat. symbolicus, germ. symbolisch, Symbolik.

SIMBÓLIC, -Ă, simbolici, -e, adj. Care servește ca simbol, care are caracterul unui simbol. Mergînd mereu la deal, mi se părea că merg spre această regiune a narcișilor veșnic albi și simbolici. GALACTION, O. I 334. Lașitatea lui Cristophi i se păru dintr-o dată simbolică. CAMIL PETRESCU, O. II 29. Cetățeanul turmentat, persoană simbolică... prin ignoranța lui, prin lipsa de simț politic. GHEREA, ST. CR. I 346. (Adverbial) O fășie de apus se deșiră pe Dunăre și țărmuri. E o culoare de sînge, un roșu fierbinte care scaldă simbolic pămîntul și apa. SAHIA, N. 40. ◊ Logică simbolică (sau matematică) v. logică. Car simbolic = car alegoric, v. alegoric. Dintr-o dată, la ocolul podului se ivi un uriaș car simbolic, tot în alb. CAMIL PETRESCU, O. II 510.

simbólic adj. m., pl. simbólici; f. simbólică, pl. simbólice

simbólic adj. m., pl. simbólici; f. sg. simbólică, pl. simbólice

SIMBÓLIC adj. v. alegoric.

SIMBÓLIC, -Ă adj. Folosit ca simbol; exprimat printr-un simbol. [Cf. lat. simbolicus, fr. symbolique].

SIMBÓLIC, -Ă I. adj. care constituie un simbol; exprimat printr-un simbol; simbolistic (I). II. s. f. 1. exprimare a unor idei, sentimente etc. cu ajutorul simbolurilor. ◊ ansamblu de simboluri proprii unei religii, unei culturi etc. 2. știință care studiază și explică simbolurile. ◊ teorie a simbolurilor, în care rațiunile logice și raporturile dintre ele sunt înlocuite prin semne convenționale; simbolistică, simbologie. 3. ramură a teologiei care studiză comparativ simbolurile de credință ale diferitelor confesiuni. (< fr. symbolique, lat. symbolicus, gr. symbolikos, /II/ germ. Symbolik)

SIMBÓLIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial 1) Care conține un simbol. 2) Care este exprimat printr-un simbol. Imagine ~că. 3) Care este folosit ca simbol. 4) Care are caracter de simbol. /<fr. symbolique, germ. symbolisch, Symbolik

simbolic a. ce servă de simbol: scrisoare simbolică.

*simbólic, -ă adj. (vgr. symbolikós.V. para-bolic). Care are caracteru unuĭ simbol: sabia simbolică a legiĭ. S. f., pl. Totalitatea simbolelor uneĭ religiuni saŭ unuĭ popor: simbolica egiptenească. Știința care explică simbolele. Carte care tratează despre simbole. Advi Ia mod simbolic: a reprezenta simbolic.

SIMBOLIC adj. alegoric. (O imagine ~.)