simțitor definitie

12 definiții pentru simțitor

SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A făcut o economie simțitoare. – Simți + suf. -tor.
SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care este capabil să simtă (5), care se înduioșează, se impresionează ușor, înzestrat cu simțire (2), plin de sensibilitate (1); sensibil, impresionabil, emotiv. 2. (Adesea adverbial) Apreciabil, considerabil, important. A făcut o economie simțitoare. – Simți + suf. -tor.
SIMȚITÓR, -OÁRE, simțitori, -oare, adj. 1. Care se înduioșează ușor, este plin de sensibilitate; sensibil. Avea inima cea mai bună din lume, era simțitoare și milostivă cu nenorociții. GALACTION, O. I 304. Nu o cunosc, dar aud că e o femeie tînără, bună, simțitoare; poate că s-ar fi îndurat la nenorocirea mea. NEGRUZZI, S. I 52. ◊ (Poetic) Pe nesimțite vîntul se întețise... Papura se îndoia așa de tare, încît săruta apa cu vîrfurile ei simțitoare. CAZABAN, V. 32. ◊ Expr. A atinge (pe cineva) la coarda sensibilă (sau simțitoare) v. coardă. ♦ Dispus să se lase stăpînit de un sentiment, accesibil la un sentiment. L-a mea jale, l-a mea chemare, Dacă-al tău suflet e simțitor, Vin’ să-ți dau numai o sărutare Ș-apoi din lume vesel să zbor! ALECSANDRI, P. I 152. Plăcerea prieteniei, atît de rar cunoscută de cei mari, pentru că ei se iubesc numai pre sine, era aceea la care... era mai simțitor, privind-o ca cea mai dulce legătură a societății. NEGRUZZI, S. II 155. 2. Apreciabil, considerabil, important. Oamenii lui mîncau bine, și economie simțitoare se făcea la capitolul de hrană a trupei. BART, S. M. 72. ◊ (Adverbial) Ar putea să sporească simțitor buna ei stare generală. GALACTION, O. I 241. Lumina a scăzut între timp simțitor, fără să se fi întunecat însă de tot. SEBASTIAN, T. 129. Soarele se plecase simțitor înspre apus și întunericul peste curînd avea să sosească. HOGAȘ, M. N. 167.
simțitór adj. m., pl. simțitóri; f. sg. și pl. simțitoáre
simțitór adj. m., pl. simțitóri; f. sg. și pl. simțitoáre
SIMȚITÓR adj. 1. v. emotiv. 2. v. evident.
SIMȚITÓR adj. v. duios, emoționant, impresionant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant.
SIMȚITÓR1 adv. În mod considerabil; apreciabil. A spori ~ productivitatea muncii. /a simți + suf. ~tor
SIMȚITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care simte; care vădește simțire. 2) Care reacționează ușor la acțiunea factorilor externi; sensibil. Fire ~oare. /a simți + suf. ~tor
simțitor a. 1. care simte cu multă vioiciune: susceptibil, impresionabil; 2. ce se simte, sensibil; 3. fig. important: pierdere simțitoare.
SIMȚITOR adj. 1. emotiv, impresionabil, sensibil. (Fire ~; om ~.) 2. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, mare, sensibil, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.)
simțitor adj. v. DUIOS. EMOȚIONANT. IMPRESIONANT. ÎNDUIOȘĂTOR. MIȘCĂTOR. PATETIC. RĂSCOLITOR. TULBURĂTOR. VIBRANT.

simțitor dex

Intrare: simțitor
simțitor adjectiv