Definiția cu ID-ul 819419:
sfânt a.
1. ce ține de religiune, consacrat divinității: sfinte altare;
2. care trăiește după legea divină: un om sfânt;
3. conform legii divine: o vieață sfântă;
4. se zice de ființele cele mai perfecte: sfânta Fecioară, sfinții martiri;
5. demn de mare respect: sfânta dreptate;
6. epitet aplicat soarelui, considerat ca sfânt: când răsare sfântul soare POP. și, eufemistic, spiritelor rele (de ex. Moartea sau Ielele);
7. fam. sdravăn, strașnic, grozav: o sfântă frică, o sfântă de bătaie. [Vechiu-rom.
svânt = slav. SVĒTI, termen bisericesc alăturea de sinonimul popular
sânt (dublet analog cu oltar și altar); sensul 7 e o generalizare analogă cu fr. sacré]. ║ adv. ca un sfânt, liniștit: vrind [!] seara să-l găsească sfânt PANN. ║ m.
1. cel canonizat de Biserică: sfinții Părinți;
2. (absolut) D-zeu: ferit-a Sfântul!
a-l fura sfântul, a adormi liniștit (în opozițiune cu a-l fura Aghiuță).
Sfinți dex online | sinonim
Sfinți definitie