sfincter definitie

12 definiții pentru sfincter

SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjoară un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.
SFÍNCTER, sfinctere, s. n. Mușchi inelar care înconjură un orificiu natural, reglându-i deschiderea în funcție de gradul de contracție sau de relaxare. – Din fr., lat. sphincter.
SFÍNCTER, sfinctere, s. n. (Anat.) Mușchi care închide sau strînge un orificiu.
sfíncter (sfinc-ter) s. n., pl. sfínctere
sfíncter s. n. (sil. sfinc-), pl. sfínctere
SFÍNCTER s.n. Mușchi circular care închide sau strânge un orificiu. [< fr., lat. sphincter, cf. gr. sphingein – a strânge].
SFÍNCTER1 s. n. mușchi inelar care închide un orificiu. (< fr., lat. sphincter)
SFINCTER2(O)- elem. „sfincter”. (< fr. sphunctér/o/-, cf. lat. sphincter, gr. sphinkter)
sfinctér (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.
SFÍNCTER ~e n. anat. Mușchi inelar care reglează deschiderea sau închiderea unui orificiu. ~ pupilar. [Sil. sfinc-ter] /<fr., lat. sphincter
*sfinctér n., pl. e (vgr. sfinktêr, d. sphiggo, strîng. Acc. ca’n caractér, cratér). Anat. Mușchĭ circular care strînge saŭ deschide un orificiŭ (anus, beșică).
SFINCTER-, v. SFINCTERO-.~algie (v. -algie), s. f., durere la nivelul unui sfincter; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., ablație chirurgicală a. unui sfincter.

sfincter dex

Intrare: sfincter (pref.)
sfincter pref.
Intrare: sfincter (subst.)
sfincter subst. substantiv neutru
  • silabisire: sfinc-