Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru sfiicios

SFIICI├ôS, -O├üS─é, sfiicio╚Öi, -oase, adj. (Rar) Sfios. [Pr.: sfi-i-] ÔÇô Sfii + suf. -cios.
SFIICI├ôS, -O├üS─é, sfiicio╚Öi, -oase, adj. Sfios. [Pr.: sfi-i-] ÔÇô Sfii + suf. -cios.
SFIICI├ôS, -O├üS─é, sfiicio╚Öi, -oase, adj. Sfios. Petru, pe zi ce mergea, se f─âcea mai sfiicios. GANE, N. II 77. M─â apropiam cu g├«ndul, sfiicios, tremur├«nd, d-acea vestit─â ╚Öcoal─â. DELAVRANCEA, H. T. 86. [Era] cam sfiicios la ├«nceput, dar s-a dat pe brazd─â. VLAHU╚Ü─é, O. A. 256. ÔŚŐ Fig. C├«te o stea singuratec─â se ivea la ├«ncheieturile norilor ╚Öi p─ârea c─â ├«ntreab─â sfiicioas─â pe c─âl─âtor unde merge. GANE, N. I 10. Printre gratii luna moale, Sfiicioas─â ╚Öi smerit─â, ╚śi-au v─ârsat razele sale. EMINESCU, O. I 76.
sfiiciós (rar) (sfi-i-) adj. m., pl. sfiicióși; f. sfiicioásă, pl. sfiicioáse
sfiiciós adj. m. (sil. sfi-i-), pl. sfiicióși; f. sg. sfiicioásă, pl. sfiicioáse
SFIICI├ôS adj. ru╚Öinos, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obr─âzat, p├ó╚Öin, (├«nv.) sfie╚Ť. (Ce copil ~!)
sfiicios a. care nu e ├«ndr─âzne╚Ť, care se teme.
sf─şic├«├│s, -o├ís─â adj. (d. a se sfii) Sfios. V. sfielnic.
SFIICIOS adj. ru╚Öinos, sfios, timid, (rar) sfielnic, (reg.) obraznic, obr─âzat, p├«╚Öin, (├«nv.) sfie╚Ť. (Ce copil ~!)

Sfiicios dex online | sinonim

Sfiicios definitie

Intrare: sfiicios
sfiicios adjectiv
  • silabisire: sfi-i-