SFEȘNICÁR, sfeșnicare, s. n. Măsuță, scaun, suport pe care se țin sfeșnicele. Sfeșnicele de argint așezate pe sfeșnicare prin colțurile sălii. La TDRG. Mi-am cumpărat multe mobile în odaia me din banii mei, spre pildă o canape, o masă, un sfeșnicar. KOGĂLNICEANU, S. 98.