SFETERISÍ, sfeterisesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și familiar) A-și însuși ceva în mod necinstit (înșelînd sau sustrăgînd prin mijloace abile). Dar mai întăi să lepădați aicea banii pe care i-ați sfeterisit de la oameni. SADOVEANU, B. 135. Te-a pîrît că l-ai bătut și că i-ai sfeterisit nu știu cîți stinjeni. REBREANU, I. 107. ◊ Refl. pas. Negreșit din această sumă se va sfeterisi o jumătate de milion. La TDRG.