sfeștanie definitie

17 definiții pentru sfeștanie

FEȘTÁNIE s. f. v. sfeștanie.
SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. (La ortodocși) Slujbă religioasă, constând din rugăciuni și stropirea cu apă sfințită, oficiată de preot în anumite împrejurări. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.
FEȘTÁNIE s. f. v. sfeștanie.
SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă oficiată de preot la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. sau la diferite cerințe ale credincioșilor, constând în rugăciuni și în stropirea cu apă sfințită. [Var.: (reg.) feștánie s. f.] – Din sl. [o]svenštenije.
SFEȘTÁNIE, sfeștanii, s. f. Slujbă religioasă făcută la începerea unei activități, la darea în folosință a unei construcții etc. Sfeștania oficială trebuia să aibă loc la ora 9. SADOVEANU, O. VI 359. Puțurile cu ghizduri se sleiră cu sfeștania cuvenită. DELAVRANCEA, S. 227. – Variantă: (popular) feștánie s. f.
sfeștánie (-ni-e) s. f., art. sfeștánia (-ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (-ni-i-)
sfeștánie s. f. (sil. -ni-e), art. sfeștánia (sil. -ni-a), g.-d. art. sfeștániei; pl. sfeștánii, art. sfeștániile (sil. -ni-i-)
SFEȘTÁNIE s. (BIS.) consacrare, sfințire, târnoseală, târnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, târnosanie, târnositură. (~ unei biserici.)
SFEȘTÁNIE ~i f. Slujbă religioasă oficiată la cererea credincioșilor pentru a sfinți ceva (o casă, o fântână etc.). [G.-D. sfeștaniei; Sil. -ni-e] /<sl. (o)svenštenije
feștanie f. V. sfeștanie.
sfeștanie f. sfințirea mică a apei la ocaziuni solemne (în opozițiune cu Boboteaza sau sfințirea cea mare). [Rut. SĬVIEȘTENIIE].
feștánie, V. sfeștanie.
sfeștánie și feștánie și (vechĭ) sfeșténie f. (vsl. svenšieniĭe, d. sveniŭ, sfînt; rus. svĕaščénie. V. sfînt). Sfințirea apeĭ la Bobotează (sfeștania mare), la inaugurărĭ, la deschiderea unuĭ an școlar ș.a. Triv. Înjurătură în care e pomenită sfeștania. – Vechĭ și osfeștánie și -énie (vsl. osvenšteniĭe). V. pogrebanie, grijanie.
SFEȘTANIE s. (BIS.) consacrare, sfințire, tîrnoseală, tîrnosire, (înv.) obnovlenie, rodină, sfințenie, tîrnosanie, tîrnositură. (~ unei biserici.)
feștánie, s.f. – v. sfeștanie.
sfeștánie, sfeștanii, (feștanie), s.f. – (bis.) Slujbă religioasă oficiată de preot la solicitarea credincioșilor constând în rugăciuni și stropirea cu apă sfințită a gospodăriilor și a oamenilor. – Din sl. svenštenije (Scriban, DEX, MDA).
feștánie, feștanii, (sfeștanie), s.f. – (rel.) Slujbă de sfințire, de binecuvântare a unui imobil, a unei construcții noi. – Din sfințire „binecuvântare” (< sl. svetǔ „sfânt”).

sfeștanie dex

Intrare: sfeștanie
feștanie
sfeștanie substantiv feminin
  • silabisire: -ni-e