SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.

SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Soldat care deservește o gură de foc sau un alt mijloc de luptă. 2. (Rar) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. – Din fr. servant.

SERVÁNT, servanți, s. m. 1. Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. La morgă se pregătesc servanții a-l preda pe Anghelache să-l ducă acasă. CARAGIALE, M. 246. 2. Soldat care deservește o armă automată, în special un tun.

servánt s. m., pl. servánți

servánt s. m., pl. servánți

SERVÁNT s.m. 1. Militar care deservește un tun, o armă automată. 2. (În trecut) Om de serviciu cu atribuții speciale în anumite instituții. [< fr. servant].

SERVÁNT s. m. 1. militar care deservește un tun, o armă automată sau un aparat. 2. (sport) cel care servește (I, 3). (< fr. servant)

SERVÁNT ~ți m. 1) Soldat care deservește o gură de foc. 2) Persoană care efectuează diverse lucrări tehnice într-o instituție. /<fr. servant

*servánt m. (fr. servant. V. sergent și deservant). Soldat artilerist care ajută la manevrarea tunuluĭ.

SERVANT persoană special instruită pentru manevrarea unor proiectoare la zborurile de noapte și la descoperirea țintelor inamice sau pentru a învârti manivela bendixului de pronire al avionului și pentru a roti elicea în vederea amorsării pompelor de ulei.