SENZÓR, senzori, s. m. (Fiz.) Dispozitiv (ultrasensibil) care sesizează un anumit fenomen. [Scris și: sensor] – Din engl. sensor, fr. senseur.

SENZÓR, senzori, s. m. (Fiz.) Dispozitiv (ultrasensibil) care sesizează un anumit fenomen. [Scris și: sensor] – Din engl. sensor, fr. senseur.

*sénzor s. m., pl. sénzori

senzór s. m., pl. senzóri^[1]

SÉNZOR s. m. 1. organ de simț. 2. dispozitiv pentru generarea unui semnal care să indice apariția unei situații date sau să reprezinte variația unui parametru într-un fenomen. (< engl. sensor, fr. senseur)

sensóriŭ n. (lat. sensorium). Fiziol. Centru cerebral comun al tuturor sensațiunilor, după cum se crede. – Fals senz-.

sénsor s. m. (fiz.) Dispozitiv foarte sensibil care sesizează un anumit fenomen ◊ „Autoritățile din capitala japoneză au dispus introducerea a ceea ce se apreciază a fi cel mai avansat sistem de dirijare computerizată din lume. O rețea de 2000 sensori ultrasonici montată deasupra magistralelor pentru înregistrarea vitezei de deplasare și a numărului de mașini ce trec.” Sc. 20 VI 74 p. 6. ◊ „Este suficient să se fixeze senzorul unui locator ultrasonic cu impulsuri pe pieptul unui om pentru ca pe ecran să apară linii care indică atât funcționarea mușchilor cordului, cât și a valvulelor.” R.l. 5 II 84 p. 6 [scris și senzor] (din engl. sensor; WT; DEX-S)