SENIORIÁL, -Ă, seniorali, -e, adj. Care aparține seniorului¹, privitor la senior¹. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial.

SENIORIÁL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține seniorului¹, privitor la senior¹. [Pr.: -ni-o-ri-al] – Din fr. seigneurial.

SENIORIÁL, -Ă, senioriali, -e, adj. Care aparține unui senior, de senior, al seniorului. Pregătirile de vînătoare în curtea castelului seniorial. ODOBESCU, la CADE. – Pronunțat: -ni-o-ri-al.

senioriál (-ni-o-ri-al) adj. m., pl. senioriáli; f. senioriálă, pl. senioriále

senioriál adj. m. (sil. -ni-o-ri-al), pl. senioriáli; f. sg. senioriálă, pl. senioriále

SENIORIÁL adj. (IST.) (rar) senioral. (Putere, autoritate ~.)

SENIORIÁL, -Ă adj. Al seniorului, de senior. [Pron. -ni-o-ri-al. / cf. fr. seigneurial].

SENIORIÁL, -Ă adj. al seniorului¹ (I). (< fr. seigneurial)

SENIORIÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de seniori; propriu seniorilor. Drept ~. /<fr. seigneurial

seniorial a. ce ține de un senior: drepturi senioriale.

SENIORIAL adj. (IST.) (rar) senioral. (Putere, autoritate ~.)