Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru semnala

SEMNAL├ü, semnalez, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cuno╚Ötin╚Ť─â prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage aten╚Ťia cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a men╚Ťiona. ÔÇô Din fr. signaler (dup─â semnal).
SEMNAL├ü, semnalez, vb. I. Tranz. A aduce ceva la cuno╚Ötin╚Ť─â prin semne sau printr-un semnal de avertizare, a atrage aten╚Ťia cuiva asupra unui lucru, a avertiza; a scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a men╚Ťiona. ÔÇô Din fr. signaler (dup─â semnal).
SEMNAL├ü, semnalez, vb. I. Tranz. (De obicei urmat de determin─âri ├«n dativ) A atrage aten╚Ťia cuiva asupra unui fapt, a avertiza pe cineva despre ceva. Drept r─âspuns, el a semnalat du╚Ömanului s─âu statornic g├«ndul ce aveau turcii de a-l prinde. IORGA, L. I 321.
semnalá (a ~) vb., ind. prez. 3 semnaleáză
semnal├í vb., ind. prez. 1 sg. semnal├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. semnale├íz─â
SEMNAL├ü vb. v. deosebi, distinge, eviden╚Ťia, ilustra, remarca, semnaliza, singulariza.
SEMNAL├ü vb. 1. a ar─âta, a indica, a men╚Ťiona, a preciza, a specifica, (├«nv.) a specializa. (Vom ~ urm─âtoarele recomand─âri...) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a re╚Ťine, a sublinia. (S─â ~ urm─âtoarele ├«nsu╚Öiri...) 3. a ar─âta, a desemna, a indica. (Tabel care ~ ├«nving─âtorii ├«n concurs.) 4. a aminti, a ar─âta, a cita, a indica, a men╚Ťiona, a pomeni, (rar) a semnaliza, (├«nv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ ├«ntr-un document.)
SEMNAL├ü vb. I. tr. A aduce ceva la cuno╚Ötin╚Ť─â, a anun╚Ťa ceva; a scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a men╚Ťiona. [Cf. fr. signaler].
SEMNAL├ü vb. tr. a aduce ceva la cuno╚Ötin╚Ť─â, a anun╚Ťa ceva; a scoate ├«n eviden╚Ť─â, a releva, a men╚Ťiona. (dup─â fr. signaler)
A SEMNAL├ü ~├ęz tranz. A aduce la cuno╚Ötin╚Ť─â, atr─âg├ónd aten╚Ťia ├«n mod special; a men╚Ťiona. /<fr. signaler
semnal├á v. 1. a da semnalmentele unei persoane; 2. a ├«n╚Ötiin╚Ťa prin semnale: a semnala sosirea unei cor─âbii; 3. a atrage aten╚Ťiunea: a semnala un r─âu; 4. a face ├«nvederat: serb─âri frumoase semnalar─â bucuria public─â; 5. fig. a se distinge: a se semnala ├«ntrÔÇÖun r─âsboiu (= fr. signaler).
*semnal├ęz v. tr. (fr. signaler, it. segnalare). Anun╚Ť pin semnale, semnalizez: a semnala ivirea unu─ş torpilor. Anun╚Ť numa─ş, dar nu precizez (atrag aten╚Ťiunea): a semnala comandantulu─ş o patrul─â du╚Öm─âneasc─â. Disting, ilustrez: a semnala curaju cu─şva. V. refl. A se semnala pin curaj.
SEMNALA vb. 1. a ar─âta, a indica, a men╚Ťiona, a preciza, a specifica, (├«nv.) a specializa. (Vom ~ urm─âtoarele recomand─âri.) 2. a nota, a observa, a releva, a remarca, a re╚Ťine, a sublinia. (S─â ~ urm─âtoarele ├«nsu╚Öiri...) 3. a ar─âta, a desemna, a indica. (Tabel care ~ ├«nving─âtorii ├«n concurs.) 4. a aminti, a ar─âta, a cita, a indica, a men╚Ťiona, a pomeni, (rar) a semnaliza, (├«nv.) a memora, a prenumi, (fig.) a atinge. (Problema este ~ ├«ntr-un document.)
semnala vb. v. DEOSEBI. DISTINGE. EVIDENȚIA. ILUSTRA. REMARCA. SEMNALIZA. SINGULARIZA.

Semnala dex online | sinonim

Semnala definitie

Intrare: semnala
semnala verb grupa I conjugarea a II-a