Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 559462:

semitârâtór, -toáre adj. (bot.) (Plantă) a cărei tulpină se întinde parțial pe pământ ◊ „Aceasta [volbura de nisip maritim] este o plantă semitârâtoare și cu rizom foarte lung, care fixează nisipul.” Sc. 21 VII 62 p. 4 (din semi- + târâtor)

Semitârâtor dex online | sinonim

Semitârâtor definitie