SEJÚR, sejururi, s. n. Vacanță, concediu pe care cineva îl petrece într-o stațiune. – Din fr. séjour.

SEJÚR, sejururi, s. n. Vacanță, concediu pe care cineva îl petrece (cu concursul unei organizații turistice) într-o stațiune, pe un itinerar turistic etc. – Din fr. séjour.

sejúr s. n., pl. sejúruri

sejúr s. n., pl. sejúruri

SEJÚR s.n. Ședere, rămânere temporară într-o localitate, într-un loc. [< fr. séjour].

SEJÚR s. n. ședere temporară într-o localitate, țară etc. (< fr. séjour)

SEJÚR ~uri n. Ședere temporară într-o stațiune, pe un itinerar turistic. /<fr. séjour

sejúr s. n. Ședere temporară într-un loc/hotel/vilă pentru vacanță, tratament etc. ◊ „O.J.T. și I.T.H.R. București asigură sejururi în hoteluri și vile din stațiunile Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, Bușteni.” Sc. 11 I 77 p. 4. ◊ „[3.000.000 de vilegiaturiști]. O cifră record în ce privește sejuririle pe riviera românească.” Sc. 12 IV 79 p. 4. ◊ „Reprezentanții acestor firme, cele mai multe englezești, vând dreptul de proprietate (cu drept de moștenire cu tot) asupra unui sejur anual într-un club de vacanță [...]” R.l. 31 X 94 p. 4; v. și Sc. 9 III 77 p. 5 (din fr. séjour; Th. Hristea în LR 3/72 p. 186; DEX, DN3)