Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru sec─âtur─â

SEC─éT├ÜR─é, sec─âturi, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importan╚Ť─â; fleacuri; mofturi. ÔÇô Seca + suf. -─âtur─â.
SEC─éT├ÜR─é, sec─âturi, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic. 2. (La pl.) Lucruri lipsite de valoare, de importan╚Ť─â; fleacuri; mofturi. ÔÇô Seca + suf. -─âtur─â.
SEC─éT├ÜR─é, sec─âturi, s. f. 1. Om de nimic, neserios, netrebnic, pe care nu te po╚Ťi bizui. Un om care ├«n loc s─â fie pe front, ori m─âcar altfel util ╚Ť─ârii, ├«╚Öi petrece timpul la mesele de c─âr╚Ťi, ├«n tov─âr─â╚Öia unei ┬źsec─âturi┬╗ cum e Camil, nu poate s─â fie dec├«t o sec─âtur─â de aceea╚Öi spe╚Ť─â. C. PETRESCU, ├Ä. II 67. Voi g├«rbovi╚Ťilor! Sec─âturilor! Face╚Ťi numai gilceav─â ╚Öi bucluc. CONTEMPORANUL, IV 506. 2. (De obicei la pl.) Lucruri de nimic, f─âr─â valoare; fleacuri, mofturi. C-o s─â m─â apuc acu╚Öi s─â citesc toate sec─âturile, c─â alt─â grij─â n-am. VLAHU╚Ü─é, O. A. 85. Fabula nu sufere sec─âtur─â ╚Öi umplutur─â: ea cere, pe l├«ng─â talent, o bonomie, un stil simplu. NEGRUZZI, S. I 336. Femeile nu mai visau dec├«t diamanticale, stofe de m─âtase ╚Öi alte sec─âturi de acestea. FILIMON, C. 202.
sec─ât├║r─â s. f., g.-d. art. sec─ât├║rii; pl. sec─ât├║ri
sec─ât├║r─â s. f., g.-d. art. sec─ât├║rii; pl. sec─ât├║ri
SECĂTÚRĂ s. 1. v. canalie. 2. v. lichea.
SECĂTÚRĂ s. v. curătură, uscătură.
SECĂTÚRĂ ~i f. Om de nimic; pușlama; derbedeu; golan. /a seca + suf. ~ătură
sec─ât├║r─â, sec─ât├║ri, s.f. 1. (pop.) loc secat al unei ape (unde se poate prinde pe╚Öte). 2. (├«nv. ╚Öi reg.) loc ├«ntr-o p─âdure defri╚Öat ╚Öi folosit ca p─â╚Öune sau ca ogor; cur─âtur─â, seci. 3. (├«nv.) spa╚Ťiu liber, loc gol. 4. (├«nv.) por╚Ťiune, element, fragment (dintr-un tot, dintr-un ansamblu). 5. (├«nv.) plant─â sau parte a unei plante care ╚Öi-a pierdut seva, germenele de via╚Ť─â; usc─âtur─â. 6. (reg.) boal─â a oilor care se manifest─â prin uscarea pielii. 7. (pop.; la pl.) lucru, fapt, vorb─â, afirma╚Ťie etc. f─âr─â valoare, f─âr─â importan╚Ť─â, f─âr─â sens; fleac, nimic. 8. (pop.; deprec.) persoan─â lipsit─â de orice valoare, de caracter etc.; lichea, otreap─â, o╚Öi╚Ötie, zdrean╚Ť─â, sichimea, mar╚Ťafoi, pramatie, pu╚Ölama.
sec─âtur─â f. 1. lucru f─âr─â valoare; 2. om sec, netrebnic; 3. pl. vorbe f─âr─â rost, fleacuri.
sec─ât├║r─â f., pl. ─ş(d. secat). Om sec (prost, neserios). Pl. Lucrur─ş proaste: nu da ban─ş pe sec─âtur─ş!
sec─âtur─â s. v. CUR─éTUR─é. USC─éTUR─é.
SEC─éTUR─é s. 1. canalie, hahaler─â, pramatie, pu╚Ölama. (Este o ~ omul acela.) 2. derbedeu, lep─âd─âtur─â, lichea, netrebnic, pu╚Ölama, sc├«rn─âvie, (├«nv. ╚Öi pop.) cioflingar, (├«nv. ╚Öi reg.) pujl─âu, (reg.) orbete, o╚Öi╚Ötie, postoronc─â, pujl─â, (Mold.) nandral─âu, poghibal─â, (Transilv. ╚Öi Maram.) techergheu, (├«nv.) ╚Ötrengar, (fam.) cutr─â, mar╚Ťafoi, (fig.) c─âz─âtur─â, otreap─â, zdrean╚Ť─â, (reg. fig.) loaz─â, (arg.) sichimea. (E o ~ f─âr─â caracter.)
SEC─éTURA v. Vadu Mo╚Ťilor.
sec─âtur─â, sec─âturi s. f. individ lipsit de caracter

Sec─âtur─â dex online | sinonim

Sec─âtur─â definitie

Intrare: sec─âtur─â
sec─âtur─â substantiv feminin