22 definiții pentru secărică
SECĂREÁ, secărele,
s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). –
Secară +
suf. -ea.
SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară.
2. (
Bot.;
reg.) Chimen –
Secară +
suf. -ică.
SECĂREÁ, secărele,
s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). –
Secară +
suf. -ea.
SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară.
2. (
Bot.;
reg.) Chimen –
Secară +
suf. -ică.
SECĂREÁ s. f. (
Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.
SECĂRÍCĂ s. f. 1. (
Bot.) Chimen, secărea. (Cu pronunțare regională) Săcărica, de la care se mănîncă frunzele, iar semințele se pun în rachiu. ȘEZ. VIII 39.
2. Rachiu preparat cu anason.
!secăreá (plantă)
s. f.,
g.-d. art. secărélei;
pl. secăréle,
art. secărélele
secărícă (băutură)
s. f.,
g.-d. art. secărícii
secăreá s. f., pl. secăréle secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului. SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară. SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion. SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].
secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).
secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc~).
secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ. SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului. secărică s. v. CHIMEN. CHIMION. Secărică dex online | sinonim
Secărică definitie
Intrare: secărea
secărea substantiv feminin
secărică substantiv feminin
Intrare: secărică
secărică substantiv feminin