Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
SECĂREÁ, secărele, s. f. Plantă erbacee din familia gramineelor asemănătoare cu ovăzul (Bromus secalinus). – Secară + suf. -ea.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SECĂRÍCĂ s. f. 1. Rachiu preparat din secară. 2. (Bot.; reg.) Chimen – Secară + suf. -ică.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
SECĂREÁ s. f. (Bot.) Chimen, secărică. (Cu pronunțare regională) Fierbe holercă cu zahăr și cu săcărea pisată mărunțel. MARIAN, NA. 54. Săcăreaua sau săcărica... e bună de pus în rachiu. ȘEZ. XV 117.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
SECĂRÍCĂ s. f. 1. (Bot.) Chimen, secărea. (Cu pronunțare regională) Săcărica, de la care se mănîncă frunzele, iar semințele se pun în rachiu. ȘEZ. VIII 39. 2. Rachiu preparat cu anason.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!secăreá (plantă) s. f., g.-d. art. secărélei; pl. secăréle, art. secărélele
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
secăreá s. f., pl. secăréle
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
secărícă (băutură) s. f., g.-d. art. secărícii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
secărícă (plantă) s. f., g.-d. art. secărícii/secărélei; pl. secăréle
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
SECĂRÍCĂ s. v. chimen, chimion.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
SECĂRÍCĂ1 ~éle f. (diminutiv de la secară) Plantă erbacee cultivată pentru semințele aromatice, folosite în medicină și drept condiment; chimen; chimion. /secară + suf. ~ică
- sursa: NODEX 2002
- permalink
SECĂRÍCĂ2 f. (diminutiv de la secară) Rachiu fabricat din secară. /secară + suf. ~ică
- sursa: NODEX 2002
- permalink
secărea f. Bot. obsigă. [V. secară].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
secărícă f., pl. ricĭ sau rele (dim. d. secară). Secărea. Est. Rachiŭ de secară (Pop. săc~).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
secărea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLURĂ. OBSIGĂ. SECARĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
secărică s. v. CHIMEN. CHIMION.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Secărică dex online | sinonim
Secărică definitie
Intrare: secărea
secărea substantiv feminin
secărică substantiv feminin
Intrare: secărică
secărică substantiv feminin
