Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

12 defini╚Ťii pentru sec─ârea

SEC─éRE├ü, sec─ârele, s. f. Plant─â erbacee din familia gramineelor asem─ân─âtoare cu ov─âzul (Bromus secalinus). ÔÇô Secar─â + suf. -ea.
SEC─éRE├ü, sec─ârele, s. f. Plant─â erbacee din familia gramineelor asem─ân─âtoare cu ov─âzul (Bromus secalinus). ÔÇô Secar─â + suf. -ea.
SEC─éRE├ü s. f. (Bot.) Chimen, sec─âric─â. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Fierbe holerc─â cu zah─âr ╚Öi cu s─âc─ârea pisat─â m─ârun╚Ťel. MARIAN, NA. 54. S─âc─âreaua sau s─âc─ârica... e bun─â de pus ├«n rachiu. ╚śEZ. XV 117.
!sec─âre├í (plant─â) s. f., g.-d. art. sec─âr├ęlei; pl. sec─âr├ęle, art. sec─âr├ęlele
sec─âre├í s. f., pl. sec─âr├ęle
SECĂREÁ s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vântului.
SECĂREÁ s. v. chimen, chimion, molură, obsigă, secară.
sec─âr├ş, sec─âr├ęsc, vb. IV (reg.; despre lanurile de gr├óu) 1. a cur─â╚Ťa, prin t─âiere sau prin smulgere, de secara crescut─â printre firele de gr├óu; a sec─âr─â╚Ťi. 2. a umple de secar─â, a face pestri╚Ť cu secar─â.
sec─ârea f. Bot. obsig─â. [V. secar─â].
secăreá f., pl. ele (dim. d. secară). Ovsigă. Chimenn (carum carvi).
sec─ârea s. v. CHIMEN. CHIMION. MOLUR─é. OBSIG─é. SECAR─é.
SECĂREA s. (BOT.; Bromus ramosus) (reg.) iarba-ovăzului, iarba-vîntului.

Sec─ârea dex online | sinonim

Sec─ârea definitie

Intrare: sec─ârea
sec─ârea substantiv feminin
sec─âric─â substantiv feminin
Intrare: sec─âri
sec─âri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a