Definiția cu ID-ul 507651:
scîntéie (-i), s. f. – Particulă incandescentă care sare din foc; licăr. –
Mr. scînteal’e.
Lat. scintilla, prin intermediul unei forme ipotetice *scantilia (Pușcariu 1533; Pascu, Beiträge, 12; Philippide, II, 653;
cf. REW 7220 și Graur, BL, V, 113), care a fost explicat printr-o anumită contaminare sau analogie cu excandĕre (Pușcariu) sau cu
alb. skendilje (Densusianu, Rom., XXXIII, 285).
Lat. *scinta, forma primitivă a lui scintilla (Cihac, I, 244), pare îndoielnică. Scant- în loc de scint- nu pare greu de admis,
cf. formele paralele scĭndŭla-scandŭla, sĭlvatĭcus-salvatĭcus, serica-*sarica etc.
Der. scînteia,
vb. (a scoate scîntei; a luci, a străluci); scînteiuță,
s. f. (focșor, văcariță, Anagallis arvensis; bănuț, Bellus perennis; plante, Gagea arvensis, Gagea pratensis); scînteioară,
s. f. (focșor, văcariță).
Scânteia dex online | sinonim
Scânteia definitie