SCUMPÉTE, scumpeturi, s. f. 1. Urcare mare a prețurilor mărfurilor; timp în care mărfurile sînt scumpe, costul vieții este ridicat. În vremuri grele – de foamete ori scumpete – se face mămăligă și din făină de hrișcă și orz. ȘEZ. V 6. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de mare preț. Te-aș ruga să-mi spui ce mi-ai putea da. – Bucuros îți voi răspunde, prietine, a întors cuvînt tot cu veselie starostele scumpeturilor. SADOVEANU, D. P. 159. Moșnegii și babele n-au mai găsit tihnă pînă ce n-au spus de-a fir-a-n păr ce-au știut dînșii din părinții părinților lor despre toate avuțiile și scumpeturile încredințate pămîntului, pe vremea turcilor și a tătarilor, și mai pe urmă, în timpuri de răzmerițe și de vrajbă. C. PETRESCU, R. DR. 137. Cum scăpară de zmeu, băiatul și fata luară din casă toate scumpeturile cele mai alese și făcură din ele o boccea mare. POPESCU, B. II 98. 3. Zgîrcenie, avariție. Aș vrea să sting din vreme scumpetea-n fiul meu. NEGRUZZI, S. II 264. Ei sta-n chibzuire... Văzîndu-i scumpetea. PANN, P. V. III 76.