Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 427276:

scumpărătór, scumpărătoáre, s.m. și f. (înv.) 1. (s.m.) mântuitor, eliberator, salvator. 2. (s.m.) răzbunător. 3. (s.f.) cumpărare, cumpărat.

Scumpărător dex online | sinonim

Scumpărător definitie