SCÚLPTOR, sculptori, s. m. Artist care se ocupă cu sculptura. – Din fr. sculpteur, lat. sculptor, -oris.

SCÚLPTOR, sculptori, s. m. Artist care se ocupă cu sculptura. – Din fr. sculpteur, lat. sculptor, -oris.

SCÚLPTOR, sculptori, s. m. Persoană care creează opere de sculptură sau lucrează sculpturi. Dragă, o fi el cum o fi, dar e mare sculptor. CAMIL PETRESCU, T. II 14. Se zbate ca un sculptor fără brațe. EMINESCU, O. I 160.

scúlptor (sculp-tor) s. m., pl. scúlptori

scúlptor s. m., pl. scúlptori

SCÚLPTOR s. (pop.) săpător, (înv.) cioplitor, scobitor. (~ în marmură.)

SCÚLPTOR s.m. Artist care se ocupă cu sculptura. [Cf. fr. sculpteur, lat. sculptor].

SCÚLPTOR s. m. artist care se ocupă cu sculptura. (< fr. sculpteur, lat. sculptor)

SCÚLPTOR ~i m. Artist care profesează sculptura. [Sil. sculp-tor] /<fr. sculpteur

sculptor m. cel ce sculptează.

*sculptór m. (lat. sculptór, -óris). Acela care sculptează: Fidias, Praxitele, Miche- langelo aŭ fost marĭ sculptorĭ. – Și scúlptor (ca píctor). Fem. -oáre, pl. tot așa.

SCULPTOR s. (pop.) săpător, (înv.) cioplitor, scobitor. (~ în marmură.)

feméie-scúlptor s. f. 1969 (arte) Sculptoriță v. femeie-pictor (din femeie + sculptor)

scúlptor-gravór s. m. Sculptor care este și gravor ◊ „Fiecare medalie este opera unui sculptor-gravor, reprezentând ea însăși o valoare artistică.” R.l. 23 XI 76 p. 5 (din sculptor + gravor)

SCULPTORUL (Sculptor), constelație din emisfera australă, situată la S de constelațiile Balena și Vărsătorul, lângă Peștele Austral. Identificată în 1752 de astronomul francez Nicolas-Louis de La Caille.