SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme și dimensiuni) în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile și chibriturile arse; scrumelniță. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -ieră (după fr. cendrier).

SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Obiect (de diferite forme și dimensiuni) în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile și chibriturile arse; scrumelniță. [Pr.: -mi-e-] – Scrum + suf. -ieră (după fr. cendrier).

SCRUMIÉRĂ, scrumiere, s. f. Mic obiect de sticlă, de porțelan sau de metal, în formă de castronaș sau de farfurioară, în care se scutură scrumul de țigară și se aruncă mucurile, chibriturile arse etc. Paul trînti amărît o scrumieră în formă de gîndac mare de metal lăcuit roșu. CAMIL PETRESCU, N. 108. Chelnerul a cules ceștile de cafea; a curățit scrumiera. C. PETRESCU, A. 404. – Pronunțat: -mi-e-.

scrumiéră (-mi-e-) s. f., g.-d. art. scrumiérei; pl. scrumiére

scrumiéră s. f. (sil. -mi-e-), g.-d. art. scrumiérei; pl. scrumiére

SCRUMIÉRĂ s. (rar) cenușar, cenușieră, scrumelniță, scrumie, scuturătoare, (Mold. și Transilv.) cenușerniță.

SCRUMIÉRĂ ~e f. Obiect de diferite forme, în care fumătorii scutură scrumul, aruncă mucurile de țigări și chibriturile arse. [G.-D. scrumierei; Sil. -mi-e-] /scrum + suf. ~ieră

scrumélniță f., pl. e (d. scrum). Farfurioară de pus scrumu care se scutură de la țigară. – Și scrumieră (cu sufixu fr. -iere). V. cenușerniță.

SCRUMIERĂ s. (rar) cenușar, cenușieră, scrumelniță, scrumie, scuturătoare, (Mold. și Transilv.) cenușerniță.