scrípete m., pl. țĭ, saŭ n., pl. tot ca sing. (bg. skripec [de unde s’a făcut rom. *scripeț, pl. scripețĭ, și apoĭ un sing. analogic scripete], d. skripĭy, scîrțîĭ, vsl. skripati, rus. skripĭetĭ, de unde vine și skripka, scripcă). Vest. Macara, rotiță pe care o învîrtește o sfoară saŭ o funie de care e legată o greutate, care funie, pin învîrtirea rotițeĭ, e ferită de roadere. – In est scripț, n pl. urĭ.