SCOPOLAMÍNĂ s. f. Alcaloid înrudit cu atropina, extras din frunzele și semințele mai multor plante solanacee și folosit în farmacie. – Din fr. scopolamine.

SCOPOLAMÍNĂ, scopolamine, s. f. Alcaloid înrudit cu atropina, extras din frunzele și semințele mai multor plante solanacee și folosit în farmacie. – Din fr. scopolamine.

!scopolamínă (-po-la-/-pol-a-) s. f., g.-d. art. scopolamínei

scopolamínă s. f. (sil. mf. -pol-), g.-d. art. scopolamínei

SCOPOLAMÍNĂ s. v. scobutil.

SCOPOLAMÍNĂ s.f. Alcaloid extras din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. [< fr. scopolamine].

SCOPOLAMÍNĂ s. f. alcaloid din mandragoră, cu acțiune asemănătoare atropinei. (< fr. scopolamine)

scopolamínă s. f. 1974 (med.) Medicament înrudit cu atropina v. chimioterapie; v. și R.l. 12 X 79 p. 6 (din fr. scopolamine; DT, LTR, DZ; DEX, DN3)

SCOPOLAMÍNĂ (< fr.; {s} n. pr. Scopoli + fr. amine „amină”) s. f. Alcaloid extras din frunzele și semintele platei Scopolia japonica sau din mătrăgună (Atropa belladonna) cu acțiune sedativă, hipnotică și spasmolitică.