Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru scoab─â

SCO├üB─é, scoabe, s. f. 1. Pies─â metalic─â format─â dintr-o bar─â cu capetele ├«ndoite ├«n unghi drept ╚Öi ascu╚Ťite la v├órf, folosit─â mai ales la ├«mbinarea elementelor de lemn ale construc╚Ťiilor provizorii (schele, bar─âci etc.). ÔÖŽ (Pop. ╚Öi fam.) Epitet depreciativ pentru o persoan─â foarte slab─â sau pentru o femeie slab─â ╚Öi rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asem─ân─âtoare ca form─â sau ca func╚Ťie cu scoaba (1), folosite ├«n lucr─âri de dulgherie, de dog─ârie etc. 3. (Rar) Scobitur─â ├«n zid; firid─â. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pe╚Öti ca morunul, cega, nisetrul etc. ÔÇô Din bg., sb. skoba.
SCO├üB─é, scoabe, s. f. 1. Pies─â metalic─â format─â dintr-o bar─â cu capetele ├«ndoite ├«n unghi drept ╚Öi ascu╚Ťite la v├órf, folosit─â mai ales ├«n construc╚Ťii provizorii, pentru a fixa ├«ntre ele piese de lemn. ÔÖŽ (Pop. ╚Öi fam.) Epitet depreciativ pentru o persoan─â foarte slab─â sau pentru o femeie slab─â ╚Öi rea. 2. Numele unor piese metalice sau de lemn, asem─ân─âtoare ca form─â sau ca func╚Ťie cu scoaba (1), folosite ├«n lucr─âri de dulgherie, de dog─ârie etc. 3. (Rar) Scobitur─â ├«n zid; firid─â. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pe╚Öti ca morunul, cega, nisetrul etc. ÔÇô Din bg., scr. skoba.
SCO├üB─é, scoabe, s. f. 1. Pies─â metalic─â format─â dintr-o tij─â cu capetele ├«ndoite ├«n unghi drept ╚Öi ascu╚Ťite la v├«rf, folosit─â pentru a fixa ├«ntre ele piese de lemn sau de piatr─â (mai ales la construc╚Ťii provizorii). D─âdu t├«rcoale sipetului cu scoabe ╚Öi cercuri ╚Öi ╚Ťinte de fier. C. PETRESCU, A. R. 196. Cu un am├«nar de o╚Ťel, ├«n form─â de scoab─â veche, prinse a scoate, din vinele mute ╚Öi negre ale unei cremene r─âci, un izvor de sc├«ntei luminoase. HOGA╚ś, M. N. 114. Am putut parveni la dezlipirea capacului ╚Öi la descle╚Ötarea lui din scoabele de fier. BOLLIAC, O. 274. ÔŚŐ (├Än metafore ╚Öi compara╚Ťii) Eu tot voinic─â ╚Öi gras─â s├«nt ╚Öi ea-i ├«ndoit─â ca o scoab─â ╚Öi crea╚Ť─â ca o coaj─â de nuc─â. SADOVEANU, O. VIII 719. Pentr-o m├«ndre╚Ťe d─â voinic ca dumneata n-o fi fost at├«t d─â grea treab─â ca pentr-o scoab─â b─âtr├«n─â ca mine. C. PETRESCU, A. R. 50. Ce tare a sl─âbit ╚Öi mama Paraschiva asta! g├«ndea Irina. S-o f─âcut ca o scoab─â, s─ârmana! BUJOR, S. 79. 2. Unealt─â folosit─â la scobit sau la r─âzuit, mai ales ├«n lucr─âri de dulgherie ╚Öi de dog─ârie. Un ╚Ťigan cu scoabele S─â sape cove╚Ťile; Iar al╚Ťii cu ciocanele S─â bat─â sus potcoavele. ╚śEZ. II 10. 3. Scobitur─â ├«n zid; firid─â. ├Äntr-o scoab─â, ├«n p─ârete, ardea o candel─â. ODOBESCU, S. I 131. 4. Fiecare dintre discurile osoase de pe pielea unor pe╚Öti (morun, nisetru, ceg─â etc.).
scoábă s. f., g.-d. art. scoábei; pl. scoábe
scoábă s. f., g.-d. art. scoábei; pl. scoábe
SCO├üB─é s. 1. (pop.) plevi╚Ť─â. (~ pentru ├«mbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel, (reg.) ghermec. (~ la c─âru╚Ť─â.)
SCO├üB─é s. v. cioplitor, cu╚Ťitoaie, ghin, gripc─â, m─âcea╚Ö─â, r─âzu╚Ö, tesl─â, zg├órci.
sco├íb─â (-be), s. f. ÔÇô 1. Ni╚Ö─â, firid─â. ÔÇô 2. Ad├«ncitur─â, z─ânoag─â. ÔÇô 3. Dalt─â, cosor. ÔÇô 4. Gur─â de broasc─â la u╚Ö─â, belciug, parte de broasc─â ├«n care intr─â z─âvorul. ÔÇô 5. C├«rlig, crampon. ÔÇô 6. (Arg.) Brici de b─ârbierit. Sl. skoba (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 332; Conev 63), cf. bg. skob, sb., slov., rus. skoba, mag. szkaba. ÔÇô Der. scobi, vb. (a g─âuri, a s─âpa; a goli, a cur─â╚Ťa; a decolta; a grava, a sculpta; refl., a-╚Öi cur─â╚Ťa n─ârile, din╚Ťii, urechile; refl., a se sc─ârpina ├«n cap); scobitoare, s. f. (be╚Ťi╚Öor de scobit ├«n din╚Ťi; Arg., baston; be╚Ťi╚Öor de cur─â╚Ťat pipa); scobitur─â, s. f. (gaur─â); scob├«rli (var. Banat scorbeli), vb. (a scurma, a scormoni); scob, s. n. (canal prin care trece m─âcini╚Öul), probabil prin confuzie cu scos. Cf. scofal─â.
SCO├üB─é ~e f. 1) Vergea de metal cu capetele ascu╚Ťite ╚Öi ├«ndoite ├«n aceea╚Öi direc╚Ťie care serve╚Öte pentru ├«mbinarea unor piese (de obicei, de lemn). 2) Disc osos de pe pielea unor pe╚Öti (nisetru, morun, ceg─â etc.). /<sl. skoba
scoab─â f. 1. pila dulgherului ╚Öi a dogarului cu care cur─â╚Ť─â muchiile la vasele mici; 2. dalt─â; 3. c├órlig de prins ceva: luntrea cr─âpat─â se leag─â cu scoabe; 4. cu╚Ťit cu care se taie fagurii. [Slav. SKOBA, c├órlig, ╚Öi SKOBL─Č, r─âzuitoare (ambele confund├óndu-se rom├óne╚Öte)].
sco├íb─â f., pl. e (vsl. bg. s├«rb. rus. skoba [de unde ung. eszk├íba,iszk├íba], scoab─â, vsl. skobl─ş, skobel─ş, r─âz─âtoare, d. lat. sc├│bina, r─âz─âtoare, pil─â. V. scobesc). Bucat─â de fer ale c─âre─ş v├«rfur─ş ├«ndoite ├«n ungh─ş drept se ├«nfig ├«n do┼ş─â grinz─ş (or─ş alte lemne or─ş petre) ca s─â le ╚Ťie unite. Un fel de r─âzuitoare dog─âreasc─â. Parantez─â ca scoaba. Fig. Iron. Om slab.
scoab─â s. v. CIOPLITOR. CU╚ÜITOAIE. GHIN. GRIPC─é. M─éCEA╚ś─é. R─éZU╚ś. TESL─é. ZG├ÄRCI.
SCOAB─é s. 1. (pop.) plevi╚Ť─â. (~ pentru ├«mbinarea unor elemente de lemn.) 2. (TEHN.) cercel, (reg.) ghermec. (~ la c─âru╚Ť─â.)
sco├íb─â, scoabe, s.f. ÔÇô C├órlig, crampon; unealt─â de fier de circa 25 cm, cu capetele ascu╚Ťite ├«n vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor ├«n timpul fason─ârii lemnului. ÔÇô Din bg., srb. skoba (DER, DEX, MDA), sl. skoba (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER).
sco├íb─â, -e, s.f. ÔÇô C├órlig, crampon; unealt─â de fier de circa 25 cm, cu capetele ascu╚Ťite ├«n vinclu; sunt folosite la fixarea butucilor ├«n timpul fason─ârii lemnului. ÔÇô Din sl. skoba (Miklosich cf. DER).
scoab─â, scoabe s. f. 1. (peior.) om firav. 2. femeie slab─â ╚Öi rea. 3. (intl.) cu╚Ťit, briceag. 4. (├«nv., peior.) brici cu lama tocit─â. 5. fier ├«nro╚Öit. 6. picior foarte sub╚Ťire.
slab ca o scoab─â / ca un ogar / ca un ╚Ť├ór expr. (d. oameni ╚Öi animale) usc─â╚Ťiv, sfrijit.

Scoab─â dex online | sinonim

Scoab─â definitie

Intrare: scoab─â
scoab─â substantiv feminin