Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru sclipitur─â

SCLIPIT├ÜR─é, sclipituri, s. f. Lucire, sclipire momentan─â, trec─âtoare. ÔÇô Sclipi + suf. -tur─â.
SCLIPIT├ÜR─é, sclipituri, s. f. Lucire, sclipire momentan─â, trec─âtoare. ÔÇô Sclipi + suf. -tur─â.
SCLIPIT├ÜR─é, sclipituri, s. f. Lucire momentan─â, trec─âtoare; sclipire, sclipit. C├«nd trecuse bine de amiaz─â, lui Stoicea ├«i n─âz─âri, printre copacii ce d─âdeau devale, o sclipilur─â ca de brici. GALACTION, O. I 46. ╚śapte policandre de aur greu, cu c├«te ╚Öapte sfe╚Önice, at├«rnau din tavanul lucrat ├«n sidef in feluri de sclipituri care-╚Ťi luau ochii. CARAGIALE, P. 141.
sclipit├║r─â s. f., g.-d. art. sclipit├║rii; pl. sclipit├║ri
sclipit├║r─â s. f., g.-d. art. sclipit├║rii; pl. sclipit├║ri
SCLIPITÚRĂ s. v. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scânteie, scânteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, străfulgerare.
sclipitură s. v. LICĂR. LICĂRIRE. LICĂRIT. LUCIRE. SCĂPĂRARE. SCĂPĂRAT. SCÎNTEIE. SCÎNTEIERE. SCLIPEALĂ. SCLIPIRE. SCLIPIT. STRĂFULGERARE.

Sclipitur─â dex online | sinonim

Sclipitur─â definitie

Intrare: sclipitur─â
sclipitur─â substantiv feminin