SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. – Din fr. scythique, lat. Scythicus.

SCÍTIC, -Ă, scitici, -ce, adj. Care aparține Sciției sau populației ei, privitor la Sciția sau la populația ei; scit. – Din fr. scythique, lat. Scythicus.

SCÍTIC, -Ă, scitici, -e, adj. Al sciților, propriu sciților, de sciți; provenit din Sciția. Arheologul cercetă semnele unor așezări străvechi, poate getice, poate scitice, poate romane. C. PETRESCU, R. DR. 34.

scític adj. m., pl. scítici; f. scítică, pl. scítice

scític adj. m., pl. scítici; f. sg. scítică, pl. scítice

SCÍTIC adj. scit. (Triburi ~.)

SCÍTIC, -Ă adj., s. f. scit(ă). (< fr. scythique, lat. scyticus)

SCÍTIC ~că (~ci, ~ce) ist. Care aparținea sciților; propriu sciților. /<fr. scythique

SCITIC adj. scit. (Triburi ~.)