SCHILĂVÍ, schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) schilodi. – Din schilav.

SCHILĂVÍ, schilăvesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv. și pop.) A (se) schilodi. – Din schilav.

SCHILĂVÍ, schilăvesc, vb. IV. Tranz. A schilodi. I-a dat un pumn, încît a amețit, dar în urmă i-a părut rău și i-a zis: Draga mea, acum te-am adus, acum să te schilăvesc, iartă-mă. RETEGANUL, P. III 80.

schilăví (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilăvésc, imperf. 3 sg. schilăveá; conj. prez. 3 să schilăveáscă

schilăví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. schilăvésc, imperf. 3 sg. schilăveá; conj. prez. 3 sg. și pl. schilăveáscă

SCHILĂVÍ vb. v. mutila, schilodi.

schilăvésc și (vechĭ) chi- v. tr. (sîrb. kilaviti, a cauza hernie). Rar. Fac schilav, schilodesc.

schilăvi vb. v. MUTILA. SCHILODI.