SCALPÉL, scalpele, s. n. Cuțitaș cu lamă ascuțită, de obicei curbă, cu unul sau cu două tăișuri, folosit la disecțiile anatomice și în chirurgie. Moare brusc în chip absurd, de septicemie; făcînd o operație, s-a tăiat la un deget cu scalpelul. SADOVEANU, E. 242. ◊ Fig. Scalpelul criticei, satirei și analizei a intrat mai adînc în viața noastră socială. GHEREA, ST. CR. I 333. A studiat și a urmat dezvoltarea ciocoiului, și a cercetat, sub toate fazele, această clasă cu scalpelul spiritului său investigator. GHICA, S. A. 81.