SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinaturi, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.

SCĂRPINĂTÚRĂ, scărpinături, s. f. Scărpinare. – Scărpina + suf. -ătură.

scărpinătúră s. f., g.-d. art. scărpinătúrii; pl. scărpinătúri

scărpinătúră s. f., g.-d. art. scărpinătúrii; pl. scărpinătúri

scărpinătúră f., pl. ĭ. Modu saŭ rezultatu scărpinăriĭ: i s’a julit pelea de așa scărpinătură.