SCAIECIÓR, scaieciori, s. m. Pasăre mică, asemănătoare cu sticletele, care trăiește prin locuri necultivate, acoperite cu scaieți. Umbra nu se îndesise, căci pădurea atunci înmugurea, dar scaieciorii cîntau pe de rînd. VISSARION, B. 165.^[1]

scăieciór (rar) s. m., pl. scăiecióri

scăieciór s. m., pl. scăiecióri

SCĂIECIÓR s. v. sticlete.

scăĭecĭór m. (d. scaĭ). Olt. Stigleț.

scăiecior s. v. STICLETE.