Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru saprofag

SAPROF├üG, -─é, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hr─âne╚Öte cu materii organice ├«n descompunere. ÔÇô Din fr. saprophage.
SAPROF├üG, -─é, saprofagi, -ge, adj. (Biol.; despre animale) Care se hr─âne╚Öte cu materii organice ├«n descompunere. ÔÇô Din fr. saprophage.
saprofág adj. m., pl. saprofági; f. sg. saprofágă, pl. saprofáge
SAPROF├üG, -─é adj. (Despre animale) Care se hr─âne╚Öte cu materii organice descompuse. [< fr. saprophage, cf. gr. sapros ÔÇô putred, phagein ÔÇô a m├ónca].
SAPROFÁG, -Ă adj. (despre organisme) care se hrănește cu materii organice în descompunere. (< fr. saprophage)
SAPROFÁG ~gă (~gi, ~ge) Care se hrănește cu materiale organice în descompunere. /<fr. saprophage
SAPRO- ÔÇ×putrefac╚Ťie, putred, poluatÔÇŁ. ÔŚŐ gr. sapros ÔÇ×putredÔÇŁ > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-. Ôľí ~biologie (v. bio-, v. -logie1), s. f., studiul biologic, fiziologic ╚Öi biochimic al degrad─ârilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezint─â nutri╚Ťie saprofitic─â; ~biotic (v. -biotic), adj., care tr─âie╚Öte ├«n apele poluate sau pe resturi organice ├«n stare de putrefac╚Ťie; ~bioz─â (v. -bioz─â), s. f., mod de via╚Ť─â propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice ├«n putrefac╚Ťie; ~carp (v. -carp), s. n., fruct c─ârnos care prezint─â ╚Ťesuturi suculente ├«n care se depoziteaz─â substan╚Ťele nutritive; ~col (v. -col3), s. n., sapropel transformat ├«ntr-un gel solid, sub ac╚Ťiunea timpului ╚Öi a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutre╚Öte cu materii organice ├«n curs de descompunere; ~fil (v. -fil1), adj., 1. Care prefer─â resturile organice. 2. Care cre╚Öte pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hr─ânesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care cre╚Öte pe reziduuri organice aflate ├«n descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvolt─â numai ├«n apele ├«nc─ârcate cu substan╚Ťe organice; ~gen (v. -gen1), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoac─â putrezirea substan╚Ťelor organice. 2. Care cre╚Öte pe substan╚Ťe aflate ├«n stare de putrefac╚Ťie; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., ├«ncreng─âtur─â de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., m├«l bogat ├«n substan╚Ťe organice ├«n curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor ╚Öi al m─ârilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvolt─â pe substan╚Ťele ├«n curs de putrezire de pe fundul apelor cu m├«l; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvolt─â ├«n ape curate sau ├«nc─ârcate cu substan╚Ťe organice.

Saprofag dex online | sinonim

Saprofag definitie

Intrare: saprofag
saprofag adjectiv