salavát n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] salavat, pl. d. salát, rugăciune). Vechĭ. Rugăcĭunea musulmanilor, compusă din formula „Nu e nicĭ un Dumnezeŭ afară de Dumnezeŭ și Mohamet e profetu luĭ”. Azĭ. P.P. (Teod. 621): un inel de salavat, un inel pe care era scrisă această rugăcĭune.