SAGACITÁTE s. f. Facultate a minții omenești de a înțelege ușor și repede; perspicacitate, vioiciune, agerime a minții. Petru Maior a dezbătut cu multă sagacitate în «Istoria sa pentru începutul romînilor», trecerea romanilor celor din Dacia înapoi peste Dunăre. ODOBESCU, S. I 219. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.