sacrificiu definitie

12 definiții pentru sacrificiu

SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în folosul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Manifestare religioasă rituală realizată de către preoți în numele credincioșilor și exprimând prin ofrande speranța atragerii sau îmblânzirii zeilor nefavorabili; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva (prețios sau considerat ca atare) pentru binele sau în interesul cuiva sau a ceva; jertfă. ♦ Jertfire de sine (din devotament, din abnegație). ◊ Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă o mare primejdie ca să îndeplinească o misiune, o datorie. 2. Ofrandă rituală adusă unei divinități, în cadrul căreia se jertfește o ființă; jertfă. – Din fr. sacrifice, lat. sacrificium.
SACRIFÍCIU, sacrificii, s. n. 1. Renunțare voluntară la ceva pentru binele sau în interesul altcuiva; jertfă. Lupta pentru ridicarea poporului nostru din bezna și ticăloșia în care a fost tîrît va fi o luptă foarte grea, va cere sacrificii. CAMIL PETRESCU, O. I 254. Cît îl iubesc, sacrificiul convingerilor mele științifice mărturisesc că nu i-l pot face. CARAGIALE, O. VII 232. ◊ Curbă de sacrificiu v. curbă. Echipă de sacrificiu = grup de oameni care înfruntă orice primejdie pentru a aduce ceva la îndeplinire. 2. Efort făcut în vederea realizării unui scop. Sacrificii pentru culturalizarea poporului. – Pl. și: (învechit) sacrificiuri (ALECSANDRI, S. 18).
sacrifíciu (sa-cri-) [ciu pron. ciu] s. n., art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (-ci-i-)
sacrifíciu s. n. (sil. -cri-) [-ciu pron. -ciu], art. sacrifíciul; pl. sacrifícii, art. sacrifíciile (sil. -ci-i-)
SACRIFÍCIU s. 1. v. ofrandă. 2. jertfă, jertfire, sacrificare, (fig.) preț. (Cu ~ul vieții sale.) 3. jertfă, sânge. (Și-au dobândit libertatea prin ~.) 4. jertfă. (A făcut mari ~ii pentru a-și atinge scopul.)
SACRIFÍCIU s.n. 1. Jertfă adusă unei divinități. ♦ Renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 2. Efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. [Pron. -ciu, pl. -ii, -iuri. / cf. lat. sacrificium < sacrum – ofrandă adusă divinității, facere – a face, it. sacrificio].
SACRIFÍCIU s. n. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. renunțare benevolă la ceva în interesul cuiva. 3. efort, cheltuială făcută în vederea unui scop oarecare. (< fr. sacrifice, lat. sacrificium)
SACRIFÍCIU ~i f. 1) Renunțare voluntară la un lucru scump în folosul cuiva sau pentru realizarea unui scop; jertfă. 2) Ofrandă adusă divinității după un anumit ritual. [Sil. sa-cri-fi-ciu] /<lat. sacrificium, fr. sacrifice
sacrificiu n. jertfă.
* sacrificíŭ n. (lat. sacri-ficium. V. arti- și edi-ficiŭ). Jertfă, victimă oferită zeilor. Fig. Renunțare la foloase (la avere), la cheltuĭelĭ marĭ p. un scop: patria îțĭ cere acest sacrificiŭ, țara face marĭ sacrificiĭ pentru școală și armată.
SACRIFICIU s. 1. (BIS.) dar, jertfă, ofrandă, prinos, (înv.) arse (pl.), oblațiune, plocon. (~ adus divinității.) 2. jertfă, jertfire, sacrificare, (fig.) preț. (Cu ~ vieții sale.) 3. jertfă, sînge. (Și-au dobîndit libertatea prin ~.) 4. jertfă. (A făcut mari ~ pentru a-și atinge scopul.)

sacrificiu dex

Intrare: sacrificiu
sacrificiu 2 pl. -uri substantiv neutru
sacrificiu 1 pl. -i substantiv neutru
  • silabisire: sa-cri-
  • pronunție: sacrificĭu